In atentia jurnalistilor de la Click.ro, evz.ro, realitatea.net, bzi.ro

•February 12, 2013 • 4 Comments

20Dragi colegi,

Puteti considera randurile urmatoare ca un drept la replica, desi intentia mea este doar de a face putin lumina in seria de articole in care se diseca pe langa viata mea personala si cea profesionala, facandu-se o serie de asociatii care ar putea fi considerate, cel putin jignitoare si mai ales partinitoare.

Cel mai recent exemplu este preluarea trunchiata a unui articol aparut in Reading Post saptamanile trecute. Fara indoiala ca s-ar putea aduce in discutie atat drepturile legale de a prelua fotografii particulare si materiale publicate fara a avea consimtamantul meu si al posesorilor de copyright ( nici institutia bancara care a avizat aparitia articolului din ziarul britanic si nici publicatia respectiva nu si-au dat acordul pentru preluarea informatiei si a fotografiei asa cum este legal). Fara indoiala ca s-ar putea vorbi si despre traducerea tendentioasa a variantei originale in limba engleza ca si asocierea unor informatii legate de pozitia mea in institutia bancara si cea din TVR. Si tot fara indoiala s-ar putea discuta si scopul publicarii unor asemenea informatii, intr-o serie de “mondenitati” care nu isi propun sa informeze ci sa contureze o imagine negativa .

In acest moment insa nu o sa ma refer la aspectul legal al articolului respectiv ; el va fi abordat intr-un alt context si sub o forma oficiala. O sa incerc sa aduc o serie de lamuriri pe care Dv., ca jurnalisti, le-ati fi putu obtine daca respectati, asa cum unul dintre comentatorii articolul preciza, regula “verificarii din 3 surse a informatiei”:

  • pozitia mea in filiala institutie bancare la care lucrez este “customer adviser coordinator” fiind leader-ul echipei respective. Fisa postului ne plaseaza in pozitia de prim punct de contact intre clientii bancii si restul echipei; asta inseamna ca noi decidem unde trebuie indrumat clientul pe baza unor informatii extrem de precise si complexe legate de toate procedurile bancare. Este un concept nou, lansat anul trecut si care bucurandu-se de succes a fost adoptat si de alte banci din Marea Britanie. Expresia “meet and greeter” a fost preferata in locul unor termenii seci si consumatori de spatiu.Traducerea adoptata de Dv. este clar partinitoare si as indrazni sa spun jignitoare pentru efortul meu si al colegilor de echipa. Sunt mandru de ceea ce fac, de colegii mai, de evolutia mea de la intrarea in sectorul bancar in urma cu 6 luni si mai ales de faptul ca “povestea” a reusit sa sparga monotonia stirilor de loc magulitoare legate de romani si Romania in media britanica
  • informatia legata de actuala mea pozitie in TVR este si ea tendentioasa, mai ales in contextul recentului proces de evaluare si restructurare, subminand indirect si eforturile actualei echipe manageriale de a relansa ideea de Televiziune Nationala. Salariul pe care il detin, sub 450 de euro lunar ( sunt convins ca puteti afla valoare exacta contactand Biroul de Presa al TVR), a rezultat in urma unei activitati de peste 20 de ani in Dorbantilor 191 si de emisiunile produse in ultimii ani; in perioada 2008-2010 am prezentat si realizat 3 emisiuni saptamanale: doua in direct ( Leomania pe TVR1 si Ro-air pe TV International) si una inregistrata ( Reteta pentru silueta pe TVR1). Incepand cu toamna anului 2010 am semnat in calitate de realizator si prezentator, iar din ianuarie 2012 in calitate de realizator emisiunea “Lozul cel Mare” cu difuzare bi-saptamanala pe TVR1. La toate acestea se adauga si participarile ocazionale in programe speciale produse de TVR. Dupa definitivarea procesului de selectie din TVR am inaintat noi echipe manageriale o serie de proiecte care urmeaza a fi analizate si, eventual puse in practica. Nu exista nici o mentiune in regulamentele interioare legate de domiciliul meu ca producator; detin posibilitatile financiare si fizice dar si flexibilitatea programului de a acoperi cele 40 de ore saptamanale de activitate in cadrul TVR la nivelul cerintelor de calitate profesionala si disciplina, atat de necesare, instituite de noua echipa manageriala. Iata de ce consider tendentioasa alaturarea activitatii mele, rezultatului selectiei si echipa manageriala din TVR.

Desi am refuzat sa am orice reactie la publicarea anterioara a unor fotografii si informatii personale, descarcate ilegal, fara acordul meu si a altor persoane din anturajul meu, mi-am luat libertatea de a va rapi din timpul pe care-l aveti la dispozitie solicitandu-va exprimarea unei decente si a unui profesionalism care teoretic sunt legate de meseria pe care o practicati si de publicatia Dv. Nu ma intereseaza sa fiu unul dintre personajele care merita atentia Dv., nu ma intereseaza sa mediatizez aspecte legate de viata mea personala sau profesionala, nu ma onoreaza asocierea mea cu comentarii tendentioase si de prost gust, nu doresc sa ma transform intr-un mijloc de denigrare a unei institutii si a unor profesionisti pe care ii respect si in care, pana la proba contrarie, cred. In cazul in care considerati ca asemenea stiri sunt importante as ramane dator daca m-ati contacta ( asa cum a facut Antena 1 prin corespondentul ei la Londra) si am lua aceasta decizie impreuna. Metoda “copy and paste cu tonuri personale” nu tine de un mod serios si profesionist de a face jurnalism.

Este o rugaminte pe care as ramane dator sa o respectati, inainte de a migra spre o zona mult mai oficiala.

Cu multumiri pentru timpul acordat si salutari colegiale

Leonard Miron

Vini, Vidi … VALEA !

•October 21, 2011 • 2 Comments

Hai sa recunoastem ca eticheta de “europeni” pusa pe pasapoartele romanesti de multe ori este contrazisa de adevarurile realitatii de zi cu zi. Si nu trebuie sa fii nici xenofob, nici rasist, nici francez si nici anti-national ca sa realizezi ca desi in Europa cu acte in regula, Romania mai are multi kilometri de parcurs pe harta mentalitatii pana sa intram cu adevarat in comunitatea batranului continent, care si ea, la randul ei, este departe de a fi perfecta.
De ce m-a apucat maraiala asa cu noaptea in cap ? Pentru ca inca o data, pentru a nu stiu cata data, m-a calcat pe bombeul de calator saptamanal Aeroportul International Henri Coanda -Otopeni; si e un aeroport mare asa ca respectivul bombeu a primit din plin impactul.
Noul terminal de la Otopeni arata de nota 9.50, adica o nota mare…….e modern, spatios, luminos, asa cum am vazut in film sau in vacantele “dincolo”. Are aerul de … european……Staff-ul de la check-in zambeste si e politicos, filtrul de securitate e eficient si amabil in limitele uniformei si scopului, semnele colorate sunt peste tot si nu ai cum sa ratezi poarta de imbarcare, ba chiar si locurile in care te …”usurezi” de emotiile pre-take off sunt curate si miros a proaspat. Asa ca, la prima vedere, aeroportul Otopeni seamana cu pasaportul meu: este european.
Calcatura pe bombeu apare atunci cand, din diverse motive, ajungi in aeroport cu ceva minute sau ore bune inainte de decolare. Pe batranul continent asta nu e un motIv de plictiseala sau ingrijorare; pe Schipol, Charles de Gaule ori F. Chopin sunt atatea lucruri de facut incat orele petrecute in spatiul de dincolo de controlul pasapoartelor poate fi o experienta incantatoare.La Otopeni se aplica zicala cu gardul si leopardul.
Vrei sa infuleci ceva grabit ? Nici o problema. Anunturi colorate te indeamna sa iei scara rulanta si sa cobori la nivelul inferior unde te asteapta hamburgerul american, pizza milaneza, patiseria franceza si chiar Majestatea Sa, sarmaua romaneasca. Yam, yam…..mananc…..sau poate ca nu !?…… Restaurantele din aeroport au grija de silueta mea……D’onsoara de la Mc’Donalds este prea ocupata cu telefonul mobil si vitalul SMS …..”Fata mi-am rupt o unghie cand faceam cheesburgerul !”, baiatul de la pizza sprijinit de cuptor se uita cu interes si juma’ de scobitoare in coltul gurii la pizza deprimata de atata ketchup si masline iar “frantuzoaicele” de la patiseria de profil sunt pur si simplu suparate……Motivul…? Da, ce e treaba mea ? Sunt suparate si gata….In sectorul sarmale situatia e cu totul alta… Prezenta feminina rujata de acolo e cu gandul la gaura de ozon si incalzirea globala si ca un automatism cu aer de rutina streseaza cu o lingura metalica tochitura moldoveneasca la oferta….iar bucatile de carnacior nu au cui sa protesteze….Macar sarmalele arata bine …… Cand sa ma asez la impresionanta coada de 2 persoane aud vocea sleit-autoritara a doamnei cu ruj: “Painea nu e inclusa, iar sarmalele sunt de ieri !” . Asa ca ma decid sa incep dieta chiar de azi si sa sar peste masa.Ma pot multumi cu o cafea.
Urc la nivelul portilor de imbarcare si ma reped in paradisul calatoriilor cu avionul: Duty Free. In dictionar si in aeroporturile din intreaga lume, sintagma duty free defineste zona unde poti cumpara fara sa platesti taxe sau la preturi mai mici decat in “oras”. E locul magic in care gasesti solutia pentru lista uitata de cadouri, Craciunul viitor, sau ma rog capriciul devenit accesibil datorita diurnei de deplasare sau bugetului de vacanta.
Asta doar daca nu esti la Otopeni unde preturile depasesc magazinele din Titan, ofertele speciale se refera doar la bauturile alcoolice si nelipsita Toblerone, iar cosmeticele au asociate preturi care i-ar speria chiar si pe producatorii originali. Imi aduc aminte de Larnaca sau Kiev unde produsele traditionale sunt super-promovate, vandute la preturi indecent de mici si mai toti pleaca acasa cu o bucata de halumi ori o cutie de caviar. In duty-free-ul mioritic delicioasa dulceata de nuci verzi, inghesuita intr-un borcan de 250g, sperie turistul american chitit sa cumpere orice daca este traditional si organic, cu un pret de 15$……..Si uite asa americanul nostru pleca inapoi in tara lui Obama cu ciocolata Lindt…..100% elvetiana, adica ma rog, 100% traditionala ca de si noi si elvetienii tot europeni suntem.
Aeroportul Otopeni are grija de sanatatea mea…..serios…..si o sa intelegeti imediat de ce.Peste tot in Europa tigarile sunt scumpe…..chiar si in duty free.Dar daca tot vrei sa iti scurtezi viata, cumparand din duty free tigari faci economie si-ti raman bani si de lumanari. Peste tot in aeroporturile europene tigarile sunt mai ieftine decat cele de la chioscurile din oras. Ca doar este duty free.La Bucuresti este invers….preturile rad in nasul fumatorilor…..si nici o sansa sa-mi cumpar cartusul dorit.Mai bine imi luam aseara de la hotel.Dar mai este o sansa….cafenelele din aeroport; preturile sunt ca in oras, pot cumparat vreo doua cartuse sa-mi ajunga pana saptamana viitoare.Asa ca fuga la cocheta cafenea din terminalul nou.
Asteptand la coada ochii-mi fug pe display-ul Dunhill pe care, sfidand orice regula a marketingului eficient si normal, troneaza o inscriptie in 3 limbi NU VINDEM MAI MULT DE TREI PACHETE DE TIGARI. Crezand ca se filmeaza camera ascunsa sponsorizata de asociatia impotriva fumatului o intreb pe domnisoara simpatica de la tejghea. Se uita in dreapta si in stanga, zambeste dulce si-mi explica ca detinatorii de licenta pentru magazinele duty-free s-au dat peste cap si am convins administratia aeroportului sa limiteze vanzarea de tigari la pret normal pentru a “stimula” cererea de tigari in regim mai mult duty decat free din Duty Free.M-am bosumflat de tot; deci nu plamanii mei conteaza ci buzunarele lor…iar datul peste cap de care vorbeam este clar nume de cod pentru operatiunea comision. Ma intreb daca exist vreo lege care sa limiteze dreptul la decizie a cumparatorului sau daca onor Dunhill are habar de inscriptia de pe displayul lor din aeroport.
Ma bosumflu inca o data si ma uit in pachetul de tigari din buzunar; mai am 4 asa ca pot fuma doua inainte de imbarcare si doua dupa aterizare.Intru in camera destinata fumatorilor care, neasteptat este curata si miroase a scrumiere curate. O fi mirosind a scrumiere curate, dar nu vad nici una imprejur……Aceeasi domnisoara draguta intra cu o comanda asa ca politicos si disperat dupa o tigara cer o scrumiera.Cu acelasi zambet aliniat regulilor “customer service” imi raspunde ca acelasi management responsabil cu anuntul cu 3 pachete de tigari a instituit regula potrivit careia iti poti scurta viata fumand numai daca cumperi ceva de la bar. Ca-n bancul cu mama canibal care la spun copiilor la cina ca cine nu papa bataturica nu primeste nici ochisor; cine nu bea cafea nu primeste scrumiera. Mai ca si vedeam un nou anunt plasat lang a cel cu tigarile…..”in lupta in potriva fumatului scoatem cui pe cui; primiti scrumiera numai cumparand cafea si dam brichete sau chibrituri numai cu o vodca mica!”
Asa ca dupa 120 minute de delicii si surprize “made in Ro” nu puteam sa nu ma gandesc la saracul calator atras de mitul Dracula; cat de multumit trebuie sa se simta el dupa experienta OTP descoperind ca realitatea aeroportuara e mult mai de speriat decat romanul lui Stoker
Dupa decolarea Airbusului 320 si intrarea pe culoarul de zbor in timp ce survolam si admiram silueta arhitecturala moderna si impresionanta a noului terminal mi s-a parut ca vad pe acoperis inscriptionat sloganul publicitar al serviciilor de pe Otopeni……. VINI, VIDI, VALEA !. Flapsurile se ridica usor, avionul coteste elegant dreapta si intra intr-un nor mozolos de pufos. Nu mai am timp sa verification veridicitatea inscriptiei. Fusese reala sau era imaginea mea zdruncinata de foamea de sarmale, tigara, zambet genuin si amabilitate plictisita ?
Si negasind raspunsuri si fiind cu capul in nori, scot rucsacul de sub scaunul din fata, cotrobaiesc dupa iPad si ma apuc sa scriu.

Hai sa recunoastem ca eticheta de “europeni” pusa pe pasapoartele romanesti de multe ori este contrazisa de adevarurile realitatii de zi cu zi.

deasupra Timisoarei, 8750 m altitudine, 850 km/ ora, octombrie 2011

Sent from my iPad

20111021-162025.jpg

Daca pic cu avionul ?

•October 17, 2011 • 4 Comments

Stateam de vorba zilele trecute cu o domnisoara simpatica si vorbareata, vecina mea de scaun pe un zbor Londra – Bucuresti. Era o cursa TAROM, terminasem de mancat cele 5 ( cinci ) paste cu sos de rosii plus marul din dotare, asa ca ne-am apucat de conversatie.

Si cum deasupra norilor nu poti gasi un alt subiect mai interesant, domnisoara cu pricina m-a intrebat despre sansa pe care o aveam de a ne prabusi si daca mai ramane ceva la capitolul “SANSA” pentru a supravietui.

Evident ca aveam ceva raspunsuri in buzunar, dar ajuns acasa m-am gandit ca ar fi bine sa le pun si pe hartie si chiar sa mai caut si cateva in plus.

Specialistii in statistica au realizat o lista gen “to do” cu 7 reguli pentru a supravietui in eventualitatea unui accident aviatic.Aceste informatii, chiar daca nu au fost unanim acceptate de specialistii liniilor aeriene si se bazeaza doar pe date statistice pot fi utile:

  1. Atunci cand aveti posibilitatea si cumparati un bilet de avion incercati sa stati cat mai aproape de coada aeronavei.Statisticile arata ca exista o sansa de supravietuire de 40% mai mare in cazul unei prabusiri.Chiar daca specialistii liniilor aeriene neaga aceasta cifra statisticienii au realizat o harta sanselor de supravietuire in functie d epozitia locului ales.

  2. Atentie ce imbracati in avion; evitati lucrurile sintetice, sandalele sau papucii de plaja, purtati lucurui comode si care sa nu va limiteze miscarile.Se spune ca in general dupa o aterizare de urgenti aveti 90 de secunde la dispozitie inainte de declansarea unui incendiu fatal si atunci nu doriti ca nimic sa va limiteze miscarile.Acesta este si motivul pentru care vi se cere sa plasati bagajele de mana sub scaunele din fata.Ia ganditi-va ce s-ar intampla ca secundele sa se scurga cand incercati sa scapati de geanta tinuta in poale sau de cureaua posetei infasurata de picioare.

  3. Cand intrati in avion si incercati sa va gasit locul faceti o schema mentala a avionului retinand numarul de randuri dintre pozitia dumneavoastra si iesirea de urgenta precum si locatia acesteia.In cele mai multe cazuri vizibilitatea este redusa si atunci aceasta informatie poate fi vitala.Chiar daca suna plictisitor ascultati orice anunt facut de piloti sau insotitorul de bord…uneori informatiile date pot fi vitale si nu sunt numai legate de meniul servit sau duty-free !Tocmai de accea este util sa nu utilizati casiti la decolare sau aterizare sau sa nu va lasati distrati de vreun joc electronic – o situatie d eurgenta poate fi galagioasa si nu creti sa ratati comanda de evacuare a aeronavei.

  4. Chiar daca pare plictisitoare acordati maximum de atentie demosntratie facute de echipajul de cabina inainte de decolare si incercati sa retineti pozitia “brace” .Este pozitia care va asigura rata maxima de supravietuire in cazul unei aterizari de urgenta.Incercati sa pipaiti vesta de salvare si sa vedeti de unde vor pica mastile de oxigen.

  5. In cazul unei amerizari umflati vesta de salvare numai in momentul in care parasiti aeronava.vesta galbema este un mijloc extrem de eficient pentru a va asigura plutirea in apa, dar poate fi mortala in cazul in care sunteti prinsi in spatii inguste.Multi dintre pasagerii zborului Air Etiopia prabusit in ocean langa coasta de est a Africii au murit fiind presati de tavanul avionului in momentul inundarii cabinei si asta pentru ca vesta de salvare le-a limitat miscarile facand imposibila scufundarea si evadarea din epava aeronavei.

  6. indepartati-va cat se poate de epava avionului dupa aterizarea de urgenta, in directie opusa vantului; unoeri pot urma explozii violente si este indicat sa stati alaturi de echipaj si ceilalti pasageri pentru a creste sansele de supravietuire si descoperire de catre echipele de salvare.

  7. poate cel mai important sfat este sa ramaneti calmi si sa urmati indicatiile personalului de bord.Insotitorii de bord sunt perfect anterenati pentru orice situatie.Nu interferati cu deciziile si ordinele lor aveti incredere in cei a caror meserie nu este numai sa va serveasca ceai sau cafea sau sa va bombardeze cu celbra intrebare “pui sau vita ?”.Si pana la decolare nu este greu s agasiti timp sa cititi instructiunile de salvare din buzunarul scaunului din fata chiar daca ati zburat de 100 de ori inaint.

  8. chiar daca semnalul luminos a fost stins pastrati-va centura legata cand sunteti asezati; avionul poate intalni zone de turbulente aeriene care nu apar pe radarele pilotilor si o centrua nelegata sau largita poate cauza raniri.Nu o plasati nici prea sus pe stomac pentru a evita leziunile interne.Cel mai bine e sa fie legata pe solduri chiar deasupra curelei pe care o purtati.

Aceasta lista a fost facuta tot pe baza informatiilor oferite de statisticieni si poate fi confirmata sau infirmata de piloti sau insotitori de bord.Un lucru este clar: urmand indiciatiile personalului de bord sansa de supravietuire creste cu incredibil de multe procente .Si asta este valabil nu numai in cazuri de incidente aviatice extreme.Ganditi-va ce se intampla atunci cand franati brusc in masina…..si masina nu are greutatea unui avion care ruleaza de la pista de aterizare spre poarta de debarcare din aeroport.Si atunci ce rost are sa va desfaceti centurile desiguranta si sa va ridicati pentru a va lua bagajele inainte de stingerea semnalului luminos si oprirea completa a avionului ? Si sa spun un secret: nimeni nu poate iesi din avion inainte de deschiderea usii asa ca ce rost are sa va puneti viata in pericol, sa va grabiti si sa transformati un zbor placut intr-o amintire … dureroasa.Nu suntem in autobuzul 335 ci intr-un Airbus sau Boeing !

Poate pare pisalog sau amuzant tonul pe care am scris aceasta lista dar sunt lucruri simple care fac sa fiu cu “capul in nor” de aproape 9 ani , 5 zile pe saptamana si sa ma intorc de fiecare data acasa bifand inca un zbor si adaugand inca o ora la cele peste 4000 de ore de zbor pe care le am deja la un pahar de gin tonic in fata televizorului.Si asta de fiecare data !.Am avut parte si de turbulente care m-au lipit de tavan deasupra Atlanticului, si de o aterizare de urgenta pe aeroportul din Almeria cu un tren de aterizare temperamental, si un inceput de incendiu de la o tigara fumata scolareste de un pasageri in toaleta.Nu e simplu, nu e comod, nu e ceva ce poti sa uiti usor; dar important este ca zburand cu colegi la fel de bine antrenati ca si mine, cu pasageri care stiu ce inseamna sa te afli intr-o aeronava la 10000m altitudine si in avioane ale unei companii de elita – British Airways detine recorduri in materie de siguranta a zborului nu numai a comfortului si serviciilor oferite – si asta ma face sa ma gandesc cu regret la ziua in care imi voi ridica prima pensie ca insotitor de zbor.

Pana la proba contrarie nu cred ca exista un alt loc in care ma simt mai in siguranta decat la bordul unui avion aflat la inaltimea de croaziera.Uneori si uit ca zbor cu peste 900 km/h.Si mi-ar placea sa stiu ca reusesc sa transmit aceasta stare de bine, siguranta si confort si celorlalti pasageri alfati la bordul aeronavelor British Airways.Singurul lucru pe care mi-l doresc este increderea lor, un zambet si un “multumesc, la revedere” cand pasagerii parasesc avionul.Pentru ca pana la urma noi, cei in uniforma care ne plimbam cu tavile de mancare, ceainicele si cafetierele fierbinti suntem gata oricand sa facem si pe pompierii, specialistii in descarcerare, paramedici dar preferam sa zambim si sa intrebam poate un pic superficial: “Pui sau vaca ?”

20111021-160624.jpg

Eu cu blog ? IMPOSIBIL !!!!!!

•October 17, 2011 • 2 Comments

De cate ori in viata facem lucruri fara sa gandim de doua ori ?

Hmmmmm….poate de prea multe ori…..

Asa s-a intamplat si astazi…cu ideea asta de a avea un blog…..

Motivele….cateva:

1. o buna prietena, Cristina B., mi-a spus ca n-ar strica sa pun si pe “hartie” ceea ce-mi trece prin minte sau scot pe gura,

2. astazi am zi libera: nu decolari, nu aterizari, nu texte de scris pentru emisiune…NIMIC…si ma plictisesc

3. uneori am nevoie sa stau de vorba cu mine insumi….si nici macar eu nu mai am rabdare sa ma ascult.Asa ca am gasit solutia sa ma fac de ras….PUBLIC

Sa vedem acum cat o sa ma tina !!!!!!!

20111021-162157.jpg