Vini, Vidi … VALEA !
Hai sa recunoastem ca eticheta de “europeni” pusa pe pasapoartele romanesti de multe ori este contrazisa de adevarurile realitatii de zi cu zi. Si nu trebuie sa fii nici xenofob, nici rasist, nici francez si nici anti-national ca sa realizezi ca desi in Europa cu acte in regula, Romania mai are multi kilometri de parcurs pe harta mentalitatii pana sa intram cu adevarat in comunitatea batranului continent, care si ea, la randul ei, este departe de a fi perfecta.
De ce m-a apucat maraiala asa cu noaptea in cap ? Pentru ca inca o data, pentru a nu stiu cata data, m-a calcat pe bombeul de calator saptamanal Aeroportul International Henri Coanda -Otopeni; si e un aeroport mare asa ca respectivul bombeu a primit din plin impactul.
Noul terminal de la Otopeni arata de nota 9.50, adica o nota mare…….e modern, spatios, luminos, asa cum am vazut in film sau in vacantele “dincolo”. Are aerul de … european……Staff-ul de la check-in zambeste si e politicos, filtrul de securitate e eficient si amabil in limitele uniformei si scopului, semnele colorate sunt peste tot si nu ai cum sa ratezi poarta de imbarcare, ba chiar si locurile in care te …”usurezi” de emotiile pre-take off sunt curate si miros a proaspat. Asa ca, la prima vedere, aeroportul Otopeni seamana cu pasaportul meu: este european.
Calcatura pe bombeu apare atunci cand, din diverse motive, ajungi in aeroport cu ceva minute sau ore bune inainte de decolare. Pe batranul continent asta nu e un motIv de plictiseala sau ingrijorare; pe Schipol, Charles de Gaule ori F. Chopin sunt atatea lucruri de facut incat orele petrecute in spatiul de dincolo de controlul pasapoartelor poate fi o experienta incantatoare.La Otopeni se aplica zicala cu gardul si leopardul.
Vrei sa infuleci ceva grabit ? Nici o problema. Anunturi colorate te indeamna sa iei scara rulanta si sa cobori la nivelul inferior unde te asteapta hamburgerul american, pizza milaneza, patiseria franceza si chiar Majestatea Sa, sarmaua romaneasca. Yam, yam…..mananc…..sau poate ca nu !?…… Restaurantele din aeroport au grija de silueta mea……D’onsoara de la Mc’Donalds este prea ocupata cu telefonul mobil si vitalul SMS …..”Fata mi-am rupt o unghie cand faceam cheesburgerul !”, baiatul de la pizza sprijinit de cuptor se uita cu interes si juma’ de scobitoare in coltul gurii la pizza deprimata de atata ketchup si masline iar “frantuzoaicele” de la patiseria de profil sunt pur si simplu suparate……Motivul…? Da, ce e treaba mea ? Sunt suparate si gata….In sectorul sarmale situatia e cu totul alta… Prezenta feminina rujata de acolo e cu gandul la gaura de ozon si incalzirea globala si ca un automatism cu aer de rutina streseaza cu o lingura metalica tochitura moldoveneasca la oferta….iar bucatile de carnacior nu au cui sa protesteze….Macar sarmalele arata bine …… Cand sa ma asez la impresionanta coada de 2 persoane aud vocea sleit-autoritara a doamnei cu ruj: “Painea nu e inclusa, iar sarmalele sunt de ieri !” . Asa ca ma decid sa incep dieta chiar de azi si sa sar peste masa.Ma pot multumi cu o cafea.
Urc la nivelul portilor de imbarcare si ma reped in paradisul calatoriilor cu avionul: Duty Free. In dictionar si in aeroporturile din intreaga lume, sintagma duty free defineste zona unde poti cumpara fara sa platesti taxe sau la preturi mai mici decat in “oras”. E locul magic in care gasesti solutia pentru lista uitata de cadouri, Craciunul viitor, sau ma rog capriciul devenit accesibil datorita diurnei de deplasare sau bugetului de vacanta.
Asta doar daca nu esti la Otopeni unde preturile depasesc magazinele din Titan, ofertele speciale se refera doar la bauturile alcoolice si nelipsita Toblerone, iar cosmeticele au asociate preturi care i-ar speria chiar si pe producatorii originali. Imi aduc aminte de Larnaca sau Kiev unde produsele traditionale sunt super-promovate, vandute la preturi indecent de mici si mai toti pleaca acasa cu o bucata de halumi ori o cutie de caviar. In duty-free-ul mioritic delicioasa dulceata de nuci verzi, inghesuita intr-un borcan de 250g, sperie turistul american chitit sa cumpere orice daca este traditional si organic, cu un pret de 15$……..Si uite asa americanul nostru pleca inapoi in tara lui Obama cu ciocolata Lindt…..100% elvetiana, adica ma rog, 100% traditionala ca de si noi si elvetienii tot europeni suntem.
Aeroportul Otopeni are grija de sanatatea mea…..serios…..si o sa intelegeti imediat de ce.Peste tot in Europa tigarile sunt scumpe…..chiar si in duty free.Dar daca tot vrei sa iti scurtezi viata, cumparand din duty free tigari faci economie si-ti raman bani si de lumanari. Peste tot in aeroporturile europene tigarile sunt mai ieftine decat cele de la chioscurile din oras. Ca doar este duty free.La Bucuresti este invers….preturile rad in nasul fumatorilor…..si nici o sansa sa-mi cumpar cartusul dorit.Mai bine imi luam aseara de la hotel.Dar mai este o sansa….cafenelele din aeroport; preturile sunt ca in oras, pot cumparat vreo doua cartuse sa-mi ajunga pana saptamana viitoare.Asa ca fuga la cocheta cafenea din terminalul nou.
Asteptand la coada ochii-mi fug pe display-ul Dunhill pe care, sfidand orice regula a marketingului eficient si normal, troneaza o inscriptie in 3 limbi NU VINDEM MAI MULT DE TREI PACHETE DE TIGARI. Crezand ca se filmeaza camera ascunsa sponsorizata de asociatia impotriva fumatului o intreb pe domnisoara simpatica de la tejghea. Se uita in dreapta si in stanga, zambeste dulce si-mi explica ca detinatorii de licenta pentru magazinele duty-free s-au dat peste cap si am convins administratia aeroportului sa limiteze vanzarea de tigari la pret normal pentru a “stimula” cererea de tigari in regim mai mult duty decat free din Duty Free.M-am bosumflat de tot; deci nu plamanii mei conteaza ci buzunarele lor…iar datul peste cap de care vorbeam este clar nume de cod pentru operatiunea comision. Ma intreb daca exist vreo lege care sa limiteze dreptul la decizie a cumparatorului sau daca onor Dunhill are habar de inscriptia de pe displayul lor din aeroport.
Ma bosumflu inca o data si ma uit in pachetul de tigari din buzunar; mai am 4 asa ca pot fuma doua inainte de imbarcare si doua dupa aterizare.Intru in camera destinata fumatorilor care, neasteptat este curata si miroase a scrumiere curate. O fi mirosind a scrumiere curate, dar nu vad nici una imprejur……Aceeasi domnisoara draguta intra cu o comanda asa ca politicos si disperat dupa o tigara cer o scrumiera.Cu acelasi zambet aliniat regulilor “customer service” imi raspunde ca acelasi management responsabil cu anuntul cu 3 pachete de tigari a instituit regula potrivit careia iti poti scurta viata fumand numai daca cumperi ceva de la bar. Ca-n bancul cu mama canibal care la spun copiilor la cina ca cine nu papa bataturica nu primeste nici ochisor; cine nu bea cafea nu primeste scrumiera. Mai ca si vedeam un nou anunt plasat lang a cel cu tigarile…..”in lupta in potriva fumatului scoatem cui pe cui; primiti scrumiera numai cumparand cafea si dam brichete sau chibrituri numai cu o vodca mica!”
Asa ca dupa 120 minute de delicii si surprize “made in Ro” nu puteam sa nu ma gandesc la saracul calator atras de mitul Dracula; cat de multumit trebuie sa se simta el dupa experienta OTP descoperind ca realitatea aeroportuara e mult mai de speriat decat romanul lui Stoker
Dupa decolarea Airbusului 320 si intrarea pe culoarul de zbor in timp ce survolam si admiram silueta arhitecturala moderna si impresionanta a noului terminal mi s-a parut ca vad pe acoperis inscriptionat sloganul publicitar al serviciilor de pe Otopeni……. VINI, VIDI, VALEA !. Flapsurile se ridica usor, avionul coteste elegant dreapta si intra intr-un nor mozolos de pufos. Nu mai am timp sa verification veridicitatea inscriptiei. Fusese reala sau era imaginea mea zdruncinata de foamea de sarmale, tigara, zambet genuin si amabilitate plictisita ?
Si negasind raspunsuri si fiind cu capul in nori, scot rucsacul de sub scaunul din fata, cotrobaiesc dupa iPad si ma apuc sa scriu.
Hai sa recunoastem ca eticheta de “europeni” pusa pe pasapoartele romanesti de multe ori este contrazisa de adevarurile realitatii de zi cu zi.
deasupra Timisoarei, 8750 m altitudine, 850 km/ ora, octombrie 2011
Sent from my iPad
Leonard Miron 
nu imi place cand simt nevoia sa ma plang , dar azi ma plang si eu cu tine ca oamenii sunt oameni si eu sunt inca prea tanara si visez ca maine oamenii se vor trezi si vor fi asa cum i-am visat de-o viata incoace.
Europeni… romani( fara diacritice se citeste chiar corect! ) = delimitari.
Greseala noastra este ca delimitam totul prea tare .
leonard,te cunosc de cand eram mica si erai la radio …au trecut 20 ani de atunci.si daca pe atunci erai minunat si vorbeai la telefon cu copiii care te sunau(eram un elev de clasa a 8 a si totusi vorbeai cu micii tai fani),in timp ai evoluat si mai mult si ai fost invariabil o bucurie sa te revad si sa descopar curajul cu care ti-ai trait viata …implicarea evidenta in ceea ce ai facut pt noi.pentru ca in final tot ce ai facut a fost pentru NOI,cei care te ascultam cuminti la radio sau ne bucuram de ce prezentai la tv.nici un sef,manager..etc nici un salariu sau pozitie profesionala nu face cat bucuria pe care o poti aduce celor de acasa,nevazuti,necunoscuti. tu esti pentru noi,nu pentru ei.ei nu inseamna nimic,sunt doar cei care ne distrug si ucid bucuriile si ne tin departe de cei pe care ii indragim. nu te uita nici o clipa in urma.nu numai ca esti un invingator,dar esti iubit de noi si …desi nu ne vezi si nu ne cunosti,suntem multi si te adoram si radem cu tine si ne bucuram cu tine. viata ta privata se numeste privata pentru ca pe noi nu ne intereseaza,te iubim oricum.alegerile fiecaruia tin de relatia cu sine si cu Dumnezeu,punct.nimeni altcineva nu conteaza!!! conteaza pentru oameni mici care nu au nici o valoare si se simt bine lovind absurd si dement in cei mult mai puterncii decat ei.poate sunt subiectiva pentru ca indragesc de cand eram un copil …si am fost profund impresionata de curajul cu care ai ales sa faci televiziune si sa zbori.poate am inteles gresit,dar am inteles ca esti medic si ai renuntat la medicina pentru alte vise ale tale.te imbratisez din toata inima ,fie si virtual,si stiu sigur ca vei trece cu zambetul tau cald si luminos,cu putere peste meschinariile celor care itis unt evident net inferiori.dr.catalina dumitrescu.(oftalmologie.Regina Maria)