MOVEMBER 2013

•November 1, 2013 • Leave a Comment

Buna seara

 

Fiindu-mi prieteni stiti foarte bine ca nu v-am cerut ajutorul niciodata in cazuri umanitare sau actiuni caritabile.

Ei bine, de data asta, am nevoie e ajutorul vostru !

Incepand cu ziua de astazi. 1 noiembrie, m-am inrolat intr-o miscare caritabila mondiala numita “MOVEMBER”. Inceputa in anii ’90 in Australia si atingand astazi un nivel mondial, miscarea isi propune sa sustina organizatii de caritate implicate in lupta importiva cancerului care afecteaza barbatii: cancer de prostata, cancer testicular si …da…cancer mamar !.

Provocarea este simpla: intre 1 noiembrie si 30 noiembrie o sa lasa sa imi creasca mustata (=simbol al virilitatii si masculinitatii, nu radeti !) si o sa am nevoie de ajutorul vostru, cu o doatie oricat de mica.

Evident vor fi si alte evenimente pe parcursul lunii desfasurate in reading, UK; despre toate acestea si etapele cresterii Mariei Sale Mustata puteti afla aici pe Facebook si pe site-ul dedicat evenimentului: http://uk.movember.com/mospace/6547365

Va rog sa dati un sahere, un like dar mai laes m-as bucura sa donati oricat de putin campaniei pe care am inceput-o astazi !

Va multumesc si va voi tine la curent cu evenimentele din viata Mariei sale MUSTATA LUI LEO

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

 Hi everybody,

 

As my friends you know very well that I never ask on Facebook for help in cases of humanitarian needs or charity.

Well, this time I need is your help !

Starting today , November 1st , I joined a worldwide charity movement called ” Movember ” . Begun in the 90s in Australia and reaching today a global movement, this campaign aims to support charities involved in fighting cancer affecting men: prostate cancer , testicular cancer and male breast cancer.

The challenge is simple: between November 1 and November 30 I will let my moustache grow ( = symbol of virility and masculinity , do not laugh!) and I’ll need your help with a donation however small.

Obviously there will be other events during the month held in Reading, UK; about all that and HRM My Moustache growth stages you will find information here on Facebook and on the website dedicated to the event : http://uk.movember.com/mospace/6547365

Please give a share, a nice like but I would love you to donate as much as you can to the campaign that I started today !

Thank you and I will keep you informed of events in the life of his great HRM LEO ‘s MO!

 

http://uk.movember.com/mospace/6547365

Se poate si asa !

•September 30, 2013 • Leave a Comment

Se poate si asa !

Multumesc Corinei Stoica pentru o extraordinara dovada de profesionalism; asta ma face sa cred ca mai exista si decenta si respect in media din Romania. Multumesc inca o data si ce mai, “Jos palaria !”

 

http://www.larevista.ro/leonard-miron-ma-trezesc-fiecare-dimineata-multumindu-lui-dumnezeu-pentru-ce-mi-dat-ieri/

Academia Catavencu

•March 6, 2013 • 3 Comments

ImagePentru cei care nu au reusit sa citeasca „Academia Catavencu” iata continutul interviului. Multumesc inca o data Academicienilor pentru sansa de a raspunde si a rade pe saturate !

 

După 20 de ani ai decis să-ți scrii demisia. Renunți la televiziune cu totul sau doar la TVR?

Daca ar trebui sa-ti raspund tinand cont de ceea ce s-a intamplat in ultimele saptamani si de noua mea prozitie de somer media, raspunsul ar fi de renuntare 100%. Televiziunea este insa un microb si sunt sigur, cunoscandu-ma de vreo … 44 de ani ca undeva, candva s-ar putea sa ma apuce din nou dorul. Si am solutia deja pregatita: cateva proiecte care s-ar putea sa trezeasca interesul cuiva. Oricum nu ma voi intoarce in TVR…nu sunt genul, ca altii, sa, vorba romanului „pup unde am scuipat”. Istoria recenta a televiziunii Romana are suficiente exemple de oameni care au plecat cu gura mare sau cu tinicheaua de coada, s-au intors gudurandu-se pe la diversi stapani pentru o reintoarcere cu o leafa mai mare si pe post de sefi pe deasupra. Si le-am mers ! Pentru mine TVR este un capitol incheiat definitiv..cu bune si cu rele; este ca amintirile din armata…dupa vreo cateva luni uiti apelurile de la 5 dimineata si plantoanele de noapte si-ti aduci aminte numai de betiile de cazarma.

 

În ăștia 20 de ani n-am auzit tânăr, bătrân, mamă singură avidă după telenovele ș.a.m.d. care să nu-l placă pe Leonard Miron. Prin urmare, de ce renunți, nu era călduț și bine la TVR?

Stii bancul cu cei doi purici, balerina si barba dirijorului ? Cam asta e riscul locurilor caldute…risti sa ajungi din nou in barba dirijorului unde pana la urma tot racesti pentru ca maestrul da din maini tot timpul si face curent. Nu mi-au placut niciodata locurile caldute; de fiecare data cand mi-era mai bine ma scuturam de lene, de rutina si o luam inca o data de la zero. La 44 de ani in buletin si 21 in cartea de munca de la TVR am ajuns la concluzia ca discurile intervertebrale nu imi mai permit arcuirea coloanei in procesul de pupat pe bombeu si in plus, daca tot sunt pus la zid din cauza orientarii sexuale, am dreptul sa aleg cand si unde sa pup, nu ? Serios vorbind, mi-am data seama acum ca o relatie profesionala se poate baza numai pe un respect reciproc, iar din partea noii echipe manageriale nu am simtit aceasta reciprocitate. Cat despre „fan-club-ul” meu, daca citesti comentariile ‘telectualilor din subsolurile articolelor de tabloide o sa-ti schimbi parerea.

 

La operațiunea Marea Evaluare din TVR ai obținut punctaj maxim…

Ce conțineau testele lu‘ pește?

Da’ cu pestele ce ai…? E un animal folositor, daca iei in calcul continutul in vitamine D si A. Iar testele cu pricina au fost concepute prin colturi de birouri si nu in acvarii…Asa ca lasam pestele in pace. S-a scris mult despre „Marea Evaluare”, cum o numesti tu. Ca in orice evaluare mioritica, dozele de subiectivism si rafuieli personale au fost mari, de aici si numarul record de contestatii. Eu am contestat si am castigat…asta nu inseamna ca sunt mai bun sau mai slab decat cei care au plecat sau cei care au ramas in Dorobantilor 191. Nu poti pune punct unei cariere cu un test grila sau un interviu de 10 minute in care doi dintre examinatori isi expediau sms-uri de pe telefoanele platite din deviz. O sa-ti trimit contestatia mea, daca vrei, si o sa vezi de ce intregul proces imi aduce aminte de filmele cu Austin Powers: seamana cu James Bond, dar sunt facute sa rada lumea.

 

Am auzit următorul banc: Știi de ce nu se face sex în instituțiile publice? Pentru că toți sunt rude. Zvonurile spun că în TVR cam așa stau lucrurile?

De cand am plecat din tara am avut parte de cel putin 20-30 de interviuri pentru diverse job-uri si intotdeauna in formularul de inscriere una dintre intrebarile la care trebuia sa raspunzi suna cam asa: „Do you have any close relatives working for…”. In TVR nu a existat niciodata asa ceva. Intr-adevar pana prin ’96-’97 angajarile se faceau prin concursuri serioase; eu am venit pe post de colaborator in 1991 si apoi am trecut cam prin toate etapele: reporter, redactor, publicist-comentator, realizator.La un moment dat lucrurile s-au schimbat; uneori in bine alteori in rau. Acum e si mai dificil, pentru ca nu stii daca deranjezi o relatie de familie, un carnet de partid, un SRL sau o poveste de dragoste.Iti dai seama ce complicat este, cum sa mai ai timp sa faci audienta cand trebuie sa te descurci intr-un labirint de genul asta ? In ultimii ani eu am avut un avantaj datorita „preocuparilor minoritare”: nu reprezentam un pericol; asa ca am ajuns sa prezint emisiuni cu armate de iubite si protejate pentru ca Domnii le stiau in siguranta. Singurul lucru pe care-l puteam oferi talentelor feminine era o mana … de ajutor. Ai mai pomenit o emisiune de 40 de minute, cu difuzare bisaptamanala si 5 prezentatori ? Iti dau eu o caseta daca vrei. Evident ca mai sunt si exceptii, putine si in acest moment disponibilizate.

 

Chiar tu ne-ai spus că ai avut parte, fără să vrei, de sex oral mediatic. Prin urmare, mă întreb, cine din TVR a avut orgasm când ți-ai anunțat plecarea? Vorbeai de demisie forțată…

Pai iti dai seama ce bine ma simt daca la 44 de ani si kilogramele mele inca mai sunt capabil sa declansez asemenea … senzatii ? In orice caz am citit undeva ca la porcine orgasmul dureaza 30 de minute…. Eu am demisionat pe 18 si unii se bucura si acum.Cu demisia am fost extrem de egoist: nu am facut-o nici ca rafuiala si nici din bravada; am facut-o pentru mine si cand am scris pe blogul meu am gasit raspunsuri la cel putin 20 de „De Ce”-uri. Cat despre demisia fortata desi este o realitate nefiind definita in codul muncii…nu exista. Incerc sa ma conving ca TVR-ul se pregateste sa zambeasca si eu eram asa un molar sensibil care trebuia extras; oricum va tin la curent daca reusesc sa ma auto-conving.

 

Foarte multă lume, din interior sau din afară, spune că în TVR există și profesioniști. Sunt, fără nicio îndoială, dar eu văd că ba pleacă, cazul tău, ba nu se văd deloc. Niciunul din ei nu pare să aibă putere de decizie. Altfel nu-mi explic de ce TVR-ul e într-o cădere continuă…

Stii ce as vrea sa inteleaga cititorii, telespectatorii, romanii ? Ca Televiziunea Romana inseamna oamenii mari in functii mici si nicidecum oamenii mici in functii mari. Si ca poate, daca o sa avem noroc, „tvr-ist” o sa inceteze sa mai fie un peiorativ.Uite printre sefii de la TVR1 sunt 2-3 oameni pe care i-as lua acasa, adevarati profesionisti care pot readuce televiziunea publica acolo unde ii este locul….important este sa-si ia doza de anti-lichelism; dar medicamentul asta nu este pe lista compensatelor…

 

Claudiu Săftoiu a închis TVR Info, TVR Cultural, dar plătește 3,7 milioane de euro pe seriale. 18.000 pe episod. E bine, e rău?

Depide cine si din ce unghi priveste problema.Pe vremea cand eram insotitor de bord ma uitam de sus la nori si chiar credeam ca sunt forme palpabile; acum de cand lucrez intr-o banca am invatat sa vad in spatele fiecarei decizii cifrele. Dar asta nu e problema mea, chiar daca mi-e dor de Culturalul Danielei Zeca

 

Ai apucat să urmărești preselecția Eurovision? Cine scrie, dom‘le, textele alea?Cei patru prezentatori au fost precum picătura chinezească.

Ca sa fii pasionat de Eurovision trebuie sa fii or tacanit or gay…si cum eu … „imbuc” ambele calitati am casetele audio cu transmisiunile Eurovision din 1956 pana in 1967 si apoi inregistrarile video din ’68 pana anul trecut; uite selectia de anul asta mi-a scapat. Stiu echipa de realizatori si poate ma gandesc ca in sfarsit Eurovision romanesc a depasit granitele incrancenarii si scandalului si a inceput sa fie tratat intr-o maniera mai amuzanta, mai light, mai ceva genul: „am scapat de sfarsitul lumii, asa ca trece si Eurovisionul !”….acum ca tot mi-ai pomenit de prezentatori am cautat si eu inregistrarea video….ideea imi place, textele sunt chiar bune, pacat ca au fost citite in loc sa fie …simtite. Da’ cine sunt eu sa ma apuc sa critic ce prezinta altii….ca doar sunt „dinozaur” si nu „vulpea cu strugurii acri”.

 

Numai la corporatiști am auzit de condică. Cei din TVR care sunt pe teren ce fac? Semnează alții pentu ei ca-n Parlament?

In urma cu ceva ani, cand o intreaga redactie muncea cam 14 ore pe zi pentru a transmite primul bacalaureat in direct, redactorul nostru sef, o femeie de exceptie careia ii datorez multe lectii de televiziune si de viata, mi-a spus cand am vrut sa plec acasa cu ultimul metrou, ca in Televiziunea Romana facem emisiuni si nu suruburi, si ca nu pontam la poarta ca aici nu-i IMGB. Lucrurile s-au schimbat si acum trebuie sa pontam…E scris si in regulament ca producatorul de televiziune gandeste in incinta institutiei intre 9 si 5. Buna intrebarea cu deplasarile; ma intreb ce puteam sa semnez cand aveam emisiune in drect de la ora 22, joia seara sau duminca, ca doar condica lucreaza de luni pana vineri, de la 9 la 5, nu ?

 

Acum 20 de ani, nu conta cât de lung ai părul ci cum și cât gândești. În secolul XXI, în România, versurile par să aibă nevoie de o rectificare. Nu contează cu cine mă culc… Când o să înțeleagă românii treaba asta?

Am inteles intr-un tarziu ca daca ma vorbesti pe la spate, inseamna ca nu esti in pozitia in care sa-mi poti da peste nas. Nu zic ca optiunea mea este buna sau rea, ca am dreptate sau nu…..dar mi-ar placea ca cei din jur sa inceteze sa se mai uite in gradina mea fara sa fie nevoie sa inalt zidurile. Nu ne putem schimba peste noapte, nu este suficient sa scrie Uniunea Europeana pe pasaport ca sa ne consideram cu adevarat europeni,e un proces lung si poate mai avem nevoie de 2-3 generatii. Desi uneori ii inteleg pe rautaciosii din subsolul articolelor de tabloid: trebuie sa fie trist daca nu ai altceva de facut decat sa arunci cu noroi intr-o lume virtualasub masca unui pseudonim. Eu am altceva mai bun de facut…si la munca si acasa. Si apropo cineva mi-a spus intr-o zi ca „de la fumători putem învăţa toleranţa. Încă n-am cunoscut vreunul care să se plângă de nefumători”. Bine zis….gandi fumatorul din mine.

  

Televiziunea în România este…

… Televiziunea Romana…..oricat de mult s-ar stradui unii sa o fure, sa o discrediteze sau sa o mute.

Ce face Leonard Miron în 2013?

Multe, foarte multe.

In februarie am promovat examenul de cetatenie si acum incepe calvarul hartiilor si formalitatilor de confirmare a cetateniei britanice si, crede-ma ca si britanicii stiu semnificatia cuvantului birocratie. Oricum sper ca undeva prin iulie sa am ceremonia oficiala de depunere a juramantului si pana in septembrie sa primesc si pasaportul britanic.

Mai am inca 3 examene pana sa-mi iau diploma ( Open University, Leadership and management ) si cum la ultimul nu am stralucit trebuie sa trag tare pe ultima suta de metri.

Evident ca nu ne lasam de nebunia cu croazierele; prima este programata la finale lui aprilie si unul dintre porturi este si Constanta, iar la sfarsitul anului o sa imi iau o vacanta prelungita de vreo 3 luni si ne imbarcam pe Queen Victoria pentru o calatorie in jurul Americii de Sud. D’abia astept…este o parte de lume pe care nu am vazut-o niciodata: Patagonia, Capul Horn, ghetarii chilieni, Canalul Panama, totul in 116 zile

Pana atunci insa trebuie sa ma gandesc ce vreau sa fac mai departe la Barclays si sa vad daca pot sa spun DA la oferta de a trece de la pozitia manageriala la cea de finantist; mi s-a propus sa incep cursul pentru a deveni ceea ce aici se numeste „premium manager” si sa lucrez cu clienti cu un anumit nivel de ranzactii financiare. Asta s-a intampla pe undeva prin iunie.

Evident ca nu exclud intoarcerea in media, dar clar nu in TVR. Am cateva proiecte interesante care in cazul in care ar capta atemtia cuiva sunt gata s ale pun si in practica pe micul ecran….nu-i nici o graba insa, deocamdata.

Asa ca vezi agenda 2013 este cam plina…dar oricand se gaseste ceva spatiu pentru intamplarile mai mult sau mai putin … intamplatoare.

 

 

 

PS.

  1. in cazul in care nu stiati bancul cu puricii:

Doi purici se întâlnesc: unul frumos, gras plin de o viata buna. Celalalt amărât slab, răcit cu ochii roşi, nasu curgându-i…

Puricele 1:

-Ce faci ma, ce-i cu tine în halul asta? Eu o duc bine, stau la o balerina în tutu, cald, frumos, curat…Dar tu?

-Eu…vai de capul meu …Eu stau în barba unui dirijor si e asa frig la asta, da asta din mâini tota ziua si face un curent, nu reuşesc niciodată sa ma vindec…Te rog, aranjeaza-mi un loc caldut ca al tau…

Zis si făcut. Peste o perioada de timp se întâlnesc iar.

-Ce-i cu tine ma? Tot răcit, pai ce facusi, ti-am schimbat locuinţa si tu?

-Pai stai sa vezi! M-am mutat acolo, era bine cald, curatei…Vin într-o seara acasă obosit mort ma culc…si dimineaţa când ma trezesc-tot în barba dirijorului…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Academia Catavencu ( 4-10 martie ), un articol de Andrei Dumitru

•March 5, 2013 • 1 Comment

Academia Catavencu ( 4-10 martie ), un articol de Andrei Dumitru

Le multumesc Academicienilor pentru provocarea de a face haz de necaz, de mine insumi si de “furtuna dintr-un pahar cu apa”.

Despre furtuna in cauza o sa mai vorbim saptamana asta..

Dupa 20 de ani………..DE CE ?

•February 25, 2013 • 45 Comments

TVR2Nu cred ca asta ar fi titlul cel mai corect…nu de alta dar celebrul roman era plin de oameni curajosi, demni, care urau compromisul si stiau sa-si apere lucrurile in care credeau; plus ca finalul era unul fericit si cu “va urma…”

Povestea de astazi este plina de lasi, oameni cu o flexibilitate data nu de experienta ci de lipsa coloanei vertebrale, personaje care isi fac din compromis un mod de viata si din coruptia morala o litera de lege; si nici un are un final fericit. Singura similitudine cu scriitura lui Dumas este poate partea cu “va urma…”

In urma cu ceva ani, un om de la care am invatat multa televiziune imi spunea ca trendul in TVR este sa ai in jur prosti si fraieri promovati: primii te vor scoate in evidenta conform axiomei “chior in tara orbilor”, iar ceilalti nu te vor contrazice niciodata de frica sa nu-si piarda mamaliga cu gust de franzela. La ceva timp de la acea conversatie constat ca acel trend a devenit politica manageriala.

Si uite asa dupa 20 de ani mi-am scris demisia; evident intr-un moment contestabil, de unii; doar am auzit fraza “ai luat locul unui care ar fi meritat sa stea” de atatea ori in ultimele saptamani. Poate, dar o data in viata pot sa fiu si eu egoist.Si nu cred ca am luat locul nimanui…cred ca l-am castigat cinstit in ultimele 7665 de zile. Ma uit la tabloidele si mesajele “prietenilor” de pe Facebook din ultimele 3 luni si nu ma abtin sa zambesc…desi ma doare maseaua; dupa prima etapa de evaluare, cand aveam 60 si ceva de procente eram o victima, un “epurat”, un “profesionist alungat fara mila”. Cand, dupa o contestatie de care sunt mandru, am sarit la 80 si ceva de procente am devenit peste noapte “omu’ puterii”, inamicul public numarul 1, oaia neagra. Culmea este ca amandoua versiunile sunt semnate de aceeasi oameni si de aceeasi “prieteni”.

Dar nu asta e important; mai mult conteaza “ de ce” si nu “cum” sau “cand” !

DE CE ? Pentru ca m-am plictisit de compromisiul devenit calitate editoriala; trebuie sa fii “cu cineva” ca sa ai emisiune, ca sa poti gandi si sa poti munci. Trebuie sa fii pe “lista lor” daca vrei sa fii lasat in pace sa-ti faci treaba de reporter, redactor sau realizator. Daca esti pe lista ce mai conteaza ce faci…important este sa fii pe LISTA. Ei bine, nu vreau sa fiu pe nici o lista, nu vreau sa spun DA la orice apel telefonic si sa ma trezesc inca o data ca prezint o emisiune de 45 de minute cu 6 prezentatori si asta pentru ca fiecare dintre ei se afla pe o LISTA.

DE CE ? Pentru ca am obosit sa justific lipsa de consistenta in Dorobantilor 191. Ma suna cineva, bine intentionat, si-mi propune inca un Eurovision. Zic da, ne intalnim, decidem pana si ce imbrac, evitam discutia de bani si ne strangem mana bucurosi fiecare cu motivul lui: eu pentru ca-mi place Eurovisionul, el pentru ca are pe cineva care chiar daca o mai da in bara cateodata o face cu eleganta si profesionalism. Trec 12 ore, suna un telefon, sau poate mai multe, iar intelegerea si producatorul dispar amandoi in ceata…ca magarii…neinspirata metafora pentru ca saracele animale au si coloana vertebrala si un impresionant organ sexual.

DE CE ? Pentru ca nu imi place sa gravitez intr-un vid de decizie si responsabilitate. Ma vad cu un sef…al meu evident…cu care discut ce si cum pot face…peste o saptamana, peste o luna, peste un an. Nu a fost o discutie fata in fata si asta pentru ca fata sefului era ascunsa in tastatura, asa ca intr-o armura, de frica unui contact vizual barbatesc…chiar daca aveam putin rimel de culoarea genelor.Mi se sugereaza timid si soptit ca ar fi mai bine sa imi iau concediu pana se linistesc apele si asta pentru ca pe o LISTA numele meu e marcat cu o steluta….si asta nu-i bine. Ma conformez, alerg in 10 birouri sa adun 10 semnaturi dintre care 6 fusesera disponibilizate si imi iau concediul restant de anul trecut. La doua zile primesc mesaj ca cererea de concediu a fost respinsa iar seful, de negasit la telefon, imi urmeaza insanatosire grabnica prin email. E clar ca pe LISTA mai castigasem o steluta in ultimele 72 de ore.

DE CE ? Pentru ca m-am plictisit sa ma justific de ceea ce fac in pat in fata unei adunaturi de falsi jurati cu pasapoarte europene dar mentalitate de gulag. Ei da, si ce daca iubesc cu aceeasi pasiune de mai bine de 10 ani acelasi barbat ? Nu pot urma modelul unei celebritati din TVR care-si schimba sotii la fel de des ca si simpatiile politice, nu e genul meu…si nici treaba mea. Fiecare cu ce-i al lui…si eu sunt fericit cu ceea ce am. Dar cred ca ar fi cazul sa nu se uite ca “poponarul” vorbeste vreo 4 limbi straine, ca “homalaul” are un masterat, un doctorat si vreo 3 diplome prin buzunare, ca “pidosnicul” chiar stie sa lucreze intr-o echipa de televiziune si sa faca performanta. Inexplicabil, precum piramidele sau unele cazuri sociale de la evaluare, este faptul ca “bulangiul” este bun sa fie chemat cand nu vrem sa cheltuim bani din deviz sau cand nimeni nu vrea sa incerce marea cu degetul sau cand am uitat ca trebuie sa faca cineva SI emisiunea cu pricina. Scuze pentru invectivele folosite; erau doar citate din managerii in viata si in functie.

DE CE ? Pentru ca “producatorul” cu 2300 RON (brut) pe luna este o specie disparuta in TVR; pana si redactorii au mai mult, ce sa mai spunem de realizatori, jurnalist seniori, producatori sau alti “prieteni” seniori de pe LISTE. Evident ca este usor sa manevrezi o opinie cand aduci in discutie curtea vecinului strigand si scriind “nu prezenta”, “nu tocit mesele din bar”, “nu carcotit prin lifturi”, “nu anticamera la sef”…dar nu cumva s-a uitat si ideea de “nu motivatie”, “nu decenta” ? Si cand te gandesti ca atunci cand faceam 3 emisiuni pe saptamana si foloseam salariul din UK si bonurile de masa ca suplimentare de buget, unii colegi erau interesati numai de bilete de avion cu pret redus pana in Canada, ofertele si cadourile din duty-free sau upgradari la business class.

DE CE ? Pentru ca nu am umilinta necesara de a semna zilnic o condica la ora 9am…si de venire si de plecare…si pe ieri si pe maine…daca esti pe LISTA, evident. In urma cu ceva ani, intr-un iulie cand intreaga redactie muncea cam 14 ore pe zi pentru a transmite un primul bacalaureat in direct, redactorul nostru sef, o femeie de exceptie din toate punctele de vedere, mi-a spus cand am vrut sa plec acasa cu ultimul metrou, ca in Televiziunea Romana facem emisiuni si nu suruburi, si ca nu pontam la poarta ca aici nu-i IMGB. Lucrurile s-au schimbat si acum trebuie sa pontam…nu sa ne justificam activitatea…ci sa justificam cum putem fi dati afara. E mai simplu, nu ? Producatorul de televiziune gandeste in incinta institutiei intre 9 si 5…ATAT !…e scris in regulament. E vina mea ca faceam naveta si prezentam 3 emisiuni saptamanale….trebuia sa imi tocesc coate, sa-mi ascut barfele si sa-mi lubrifiez relatiile viitoare in bar sau la Kilometru, dupa ce semnam condica…si de venire si de plecare….

TVR3DE CE ? Pentru ca am invatat degeaba management de televiziune si nu pricep de ce e refuzat cineva care vrea sa economiseasca banii publici. Incercand sa gasesc o solutie la mocirla care incepuse sa mi se mute de pe bocanci pe covorul de la intrare m-am gandit ca as putea sa fiu mai folositor, mai ieftin si mai putin deranjant pe post de corespondent la Londra. La urma urmei salariul ramane la fel, TVR nu platea nici diurne nici cazari si nici bilete de avion, iar eu incetam sa mai zgarii retinele manageriale sensibile. Un om in care cred si pe care il respect a agatat ideea dar s-a izbit inca o data de zidul mintilor inguste.Asa ca a ramas cum a fost !

DE CE ? Pentru ca asa vreau eu ! Si in plus ma doare si maseaua.

As mai putea sa scriu inca vreo zece DE CE-uri…dar nici macar mama nu ar mai avea rabdare sa le citeasca…iar povesti traite, nu auzite, sunt multe de spus; ma gandeam chiar sa dau curs invitatiei de a scrie un volum de genul “Trecute vieti de TV-doamne si domnite …”…poate…mai ales ca acum am timp.

16Si uite asa dupa 20 de ani mi-am scris si demisia..e o etapa normala…dureroasa dar obsinuita…nu e un capat de tara…pentru nimeni.Evident ca in Dreptul Muncii nu este nicaieri mentionata notiunea de “demisie fortata”….suntem in Romania, nu in Marea Britanie, mi-ar spune cineva. Si tot evident ca s-ar putea crea un precedent…. mai greu, dar nu imposibil.

O draga prietena imi scria pe Facebook: “Tu esti un mare invingator….nu te lasa transformat intr-un mic invins”. Poate…dar asa mic invins cum sunt stau inca drept.

Acum le tin pumnii si le urez succes; si celor plecati, dar mai ales celor ramasi.

Proaspat somer

Leonard

In atentia jurnalistilor de la Click.ro, evz.ro, realitatea.net, bzi.ro

•February 12, 2013 • 4 Comments

20Dragi colegi,

Puteti considera randurile urmatoare ca un drept la replica, desi intentia mea este doar de a face putin lumina in seria de articole in care se diseca pe langa viata mea personala si cea profesionala, facandu-se o serie de asociatii care ar putea fi considerate, cel putin jignitoare si mai ales partinitoare.

Cel mai recent exemplu este preluarea trunchiata a unui articol aparut in Reading Post saptamanile trecute. Fara indoiala ca s-ar putea aduce in discutie atat drepturile legale de a prelua fotografii particulare si materiale publicate fara a avea consimtamantul meu si al posesorilor de copyright ( nici institutia bancara care a avizat aparitia articolului din ziarul britanic si nici publicatia respectiva nu si-au dat acordul pentru preluarea informatiei si a fotografiei asa cum este legal). Fara indoiala ca s-ar putea vorbi si despre traducerea tendentioasa a variantei originale in limba engleza ca si asocierea unor informatii legate de pozitia mea in institutia bancara si cea din TVR. Si tot fara indoiala s-ar putea discuta si scopul publicarii unor asemenea informatii, intr-o serie de “mondenitati” care nu isi propun sa informeze ci sa contureze o imagine negativa .

In acest moment insa nu o sa ma refer la aspectul legal al articolului respectiv ; el va fi abordat intr-un alt context si sub o forma oficiala. O sa incerc sa aduc o serie de lamuriri pe care Dv., ca jurnalisti, le-ati fi putu obtine daca respectati, asa cum unul dintre comentatorii articolul preciza, regula “verificarii din 3 surse a informatiei”:

  • pozitia mea in filiala institutie bancare la care lucrez este “customer adviser coordinator” fiind leader-ul echipei respective. Fisa postului ne plaseaza in pozitia de prim punct de contact intre clientii bancii si restul echipei; asta inseamna ca noi decidem unde trebuie indrumat clientul pe baza unor informatii extrem de precise si complexe legate de toate procedurile bancare. Este un concept nou, lansat anul trecut si care bucurandu-se de succes a fost adoptat si de alte banci din Marea Britanie. Expresia “meet and greeter” a fost preferata in locul unor termenii seci si consumatori de spatiu.Traducerea adoptata de Dv. este clar partinitoare si as indrazni sa spun jignitoare pentru efortul meu si al colegilor de echipa. Sunt mandru de ceea ce fac, de colegii mai, de evolutia mea de la intrarea in sectorul bancar in urma cu 6 luni si mai ales de faptul ca “povestea” a reusit sa sparga monotonia stirilor de loc magulitoare legate de romani si Romania in media britanica
  • informatia legata de actuala mea pozitie in TVR este si ea tendentioasa, mai ales in contextul recentului proces de evaluare si restructurare, subminand indirect si eforturile actualei echipe manageriale de a relansa ideea de Televiziune Nationala. Salariul pe care il detin, sub 450 de euro lunar ( sunt convins ca puteti afla valoare exacta contactand Biroul de Presa al TVR), a rezultat in urma unei activitati de peste 20 de ani in Dorbantilor 191 si de emisiunile produse in ultimii ani; in perioada 2008-2010 am prezentat si realizat 3 emisiuni saptamanale: doua in direct ( Leomania pe TVR1 si Ro-air pe TV International) si una inregistrata ( Reteta pentru silueta pe TVR1). Incepand cu toamna anului 2010 am semnat in calitate de realizator si prezentator, iar din ianuarie 2012 in calitate de realizator emisiunea “Lozul cel Mare” cu difuzare bi-saptamanala pe TVR1. La toate acestea se adauga si participarile ocazionale in programe speciale produse de TVR. Dupa definitivarea procesului de selectie din TVR am inaintat noi echipe manageriale o serie de proiecte care urmeaza a fi analizate si, eventual puse in practica. Nu exista nici o mentiune in regulamentele interioare legate de domiciliul meu ca producator; detin posibilitatile financiare si fizice dar si flexibilitatea programului de a acoperi cele 40 de ore saptamanale de activitate in cadrul TVR la nivelul cerintelor de calitate profesionala si disciplina, atat de necesare, instituite de noua echipa manageriala. Iata de ce consider tendentioasa alaturarea activitatii mele, rezultatului selectiei si echipa manageriala din TVR.

Desi am refuzat sa am orice reactie la publicarea anterioara a unor fotografii si informatii personale, descarcate ilegal, fara acordul meu si a altor persoane din anturajul meu, mi-am luat libertatea de a va rapi din timpul pe care-l aveti la dispozitie solicitandu-va exprimarea unei decente si a unui profesionalism care teoretic sunt legate de meseria pe care o practicati si de publicatia Dv. Nu ma intereseaza sa fiu unul dintre personajele care merita atentia Dv., nu ma intereseaza sa mediatizez aspecte legate de viata mea personala sau profesionala, nu ma onoreaza asocierea mea cu comentarii tendentioase si de prost gust, nu doresc sa ma transform intr-un mijloc de denigrare a unei institutii si a unor profesionisti pe care ii respect si in care, pana la proba contrarie, cred. In cazul in care considerati ca asemenea stiri sunt importante as ramane dator daca m-ati contacta ( asa cum a facut Antena 1 prin corespondentul ei la Londra) si am lua aceasta decizie impreuna. Metoda “copy and paste cu tonuri personale” nu tine de un mod serios si profesionist de a face jurnalism.

Este o rugaminte pe care as ramane dator sa o respectati, inainte de a migra spre o zona mult mai oficiala.

Cu multumiri pentru timpul acordat si salutari colegiale

Leonard Miron

Vini, Vidi … VALEA !

•October 21, 2011 • 2 Comments

Hai sa recunoastem ca eticheta de “europeni” pusa pe pasapoartele romanesti de multe ori este contrazisa de adevarurile realitatii de zi cu zi. Si nu trebuie sa fii nici xenofob, nici rasist, nici francez si nici anti-national ca sa realizezi ca desi in Europa cu acte in regula, Romania mai are multi kilometri de parcurs pe harta mentalitatii pana sa intram cu adevarat in comunitatea batranului continent, care si ea, la randul ei, este departe de a fi perfecta.
De ce m-a apucat maraiala asa cu noaptea in cap ? Pentru ca inca o data, pentru a nu stiu cata data, m-a calcat pe bombeul de calator saptamanal Aeroportul International Henri Coanda -Otopeni; si e un aeroport mare asa ca respectivul bombeu a primit din plin impactul.
Noul terminal de la Otopeni arata de nota 9.50, adica o nota mare…….e modern, spatios, luminos, asa cum am vazut in film sau in vacantele “dincolo”. Are aerul de … european……Staff-ul de la check-in zambeste si e politicos, filtrul de securitate e eficient si amabil in limitele uniformei si scopului, semnele colorate sunt peste tot si nu ai cum sa ratezi poarta de imbarcare, ba chiar si locurile in care te …”usurezi” de emotiile pre-take off sunt curate si miros a proaspat. Asa ca, la prima vedere, aeroportul Otopeni seamana cu pasaportul meu: este european.
Calcatura pe bombeu apare atunci cand, din diverse motive, ajungi in aeroport cu ceva minute sau ore bune inainte de decolare. Pe batranul continent asta nu e un motIv de plictiseala sau ingrijorare; pe Schipol, Charles de Gaule ori F. Chopin sunt atatea lucruri de facut incat orele petrecute in spatiul de dincolo de controlul pasapoartelor poate fi o experienta incantatoare.La Otopeni se aplica zicala cu gardul si leopardul.
Vrei sa infuleci ceva grabit ? Nici o problema. Anunturi colorate te indeamna sa iei scara rulanta si sa cobori la nivelul inferior unde te asteapta hamburgerul american, pizza milaneza, patiseria franceza si chiar Majestatea Sa, sarmaua romaneasca. Yam, yam…..mananc…..sau poate ca nu !?…… Restaurantele din aeroport au grija de silueta mea……D’onsoara de la Mc’Donalds este prea ocupata cu telefonul mobil si vitalul SMS …..”Fata mi-am rupt o unghie cand faceam cheesburgerul !”, baiatul de la pizza sprijinit de cuptor se uita cu interes si juma’ de scobitoare in coltul gurii la pizza deprimata de atata ketchup si masline iar “frantuzoaicele” de la patiseria de profil sunt pur si simplu suparate……Motivul…? Da, ce e treaba mea ? Sunt suparate si gata….In sectorul sarmale situatia e cu totul alta… Prezenta feminina rujata de acolo e cu gandul la gaura de ozon si incalzirea globala si ca un automatism cu aer de rutina streseaza cu o lingura metalica tochitura moldoveneasca la oferta….iar bucatile de carnacior nu au cui sa protesteze….Macar sarmalele arata bine …… Cand sa ma asez la impresionanta coada de 2 persoane aud vocea sleit-autoritara a doamnei cu ruj: “Painea nu e inclusa, iar sarmalele sunt de ieri !” . Asa ca ma decid sa incep dieta chiar de azi si sa sar peste masa.Ma pot multumi cu o cafea.
Urc la nivelul portilor de imbarcare si ma reped in paradisul calatoriilor cu avionul: Duty Free. In dictionar si in aeroporturile din intreaga lume, sintagma duty free defineste zona unde poti cumpara fara sa platesti taxe sau la preturi mai mici decat in “oras”. E locul magic in care gasesti solutia pentru lista uitata de cadouri, Craciunul viitor, sau ma rog capriciul devenit accesibil datorita diurnei de deplasare sau bugetului de vacanta.
Asta doar daca nu esti la Otopeni unde preturile depasesc magazinele din Titan, ofertele speciale se refera doar la bauturile alcoolice si nelipsita Toblerone, iar cosmeticele au asociate preturi care i-ar speria chiar si pe producatorii originali. Imi aduc aminte de Larnaca sau Kiev unde produsele traditionale sunt super-promovate, vandute la preturi indecent de mici si mai toti pleaca acasa cu o bucata de halumi ori o cutie de caviar. In duty-free-ul mioritic delicioasa dulceata de nuci verzi, inghesuita intr-un borcan de 250g, sperie turistul american chitit sa cumpere orice daca este traditional si organic, cu un pret de 15$……..Si uite asa americanul nostru pleca inapoi in tara lui Obama cu ciocolata Lindt…..100% elvetiana, adica ma rog, 100% traditionala ca de si noi si elvetienii tot europeni suntem.
Aeroportul Otopeni are grija de sanatatea mea…..serios…..si o sa intelegeti imediat de ce.Peste tot in Europa tigarile sunt scumpe…..chiar si in duty free.Dar daca tot vrei sa iti scurtezi viata, cumparand din duty free tigari faci economie si-ti raman bani si de lumanari. Peste tot in aeroporturile europene tigarile sunt mai ieftine decat cele de la chioscurile din oras. Ca doar este duty free.La Bucuresti este invers….preturile rad in nasul fumatorilor…..si nici o sansa sa-mi cumpar cartusul dorit.Mai bine imi luam aseara de la hotel.Dar mai este o sansa….cafenelele din aeroport; preturile sunt ca in oras, pot cumparat vreo doua cartuse sa-mi ajunga pana saptamana viitoare.Asa ca fuga la cocheta cafenea din terminalul nou.
Asteptand la coada ochii-mi fug pe display-ul Dunhill pe care, sfidand orice regula a marketingului eficient si normal, troneaza o inscriptie in 3 limbi NU VINDEM MAI MULT DE TREI PACHETE DE TIGARI. Crezand ca se filmeaza camera ascunsa sponsorizata de asociatia impotriva fumatului o intreb pe domnisoara simpatica de la tejghea. Se uita in dreapta si in stanga, zambeste dulce si-mi explica ca detinatorii de licenta pentru magazinele duty-free s-au dat peste cap si am convins administratia aeroportului sa limiteze vanzarea de tigari la pret normal pentru a “stimula” cererea de tigari in regim mai mult duty decat free din Duty Free.M-am bosumflat de tot; deci nu plamanii mei conteaza ci buzunarele lor…iar datul peste cap de care vorbeam este clar nume de cod pentru operatiunea comision. Ma intreb daca exist vreo lege care sa limiteze dreptul la decizie a cumparatorului sau daca onor Dunhill are habar de inscriptia de pe displayul lor din aeroport.
Ma bosumflu inca o data si ma uit in pachetul de tigari din buzunar; mai am 4 asa ca pot fuma doua inainte de imbarcare si doua dupa aterizare.Intru in camera destinata fumatorilor care, neasteptat este curata si miroase a scrumiere curate. O fi mirosind a scrumiere curate, dar nu vad nici una imprejur……Aceeasi domnisoara draguta intra cu o comanda asa ca politicos si disperat dupa o tigara cer o scrumiera.Cu acelasi zambet aliniat regulilor “customer service” imi raspunde ca acelasi management responsabil cu anuntul cu 3 pachete de tigari a instituit regula potrivit careia iti poti scurta viata fumand numai daca cumperi ceva de la bar. Ca-n bancul cu mama canibal care la spun copiilor la cina ca cine nu papa bataturica nu primeste nici ochisor; cine nu bea cafea nu primeste scrumiera. Mai ca si vedeam un nou anunt plasat lang a cel cu tigarile…..”in lupta in potriva fumatului scoatem cui pe cui; primiti scrumiera numai cumparand cafea si dam brichete sau chibrituri numai cu o vodca mica!”
Asa ca dupa 120 minute de delicii si surprize “made in Ro” nu puteam sa nu ma gandesc la saracul calator atras de mitul Dracula; cat de multumit trebuie sa se simta el dupa experienta OTP descoperind ca realitatea aeroportuara e mult mai de speriat decat romanul lui Stoker
Dupa decolarea Airbusului 320 si intrarea pe culoarul de zbor in timp ce survolam si admiram silueta arhitecturala moderna si impresionanta a noului terminal mi s-a parut ca vad pe acoperis inscriptionat sloganul publicitar al serviciilor de pe Otopeni……. VINI, VIDI, VALEA !. Flapsurile se ridica usor, avionul coteste elegant dreapta si intra intr-un nor mozolos de pufos. Nu mai am timp sa verification veridicitatea inscriptiei. Fusese reala sau era imaginea mea zdruncinata de foamea de sarmale, tigara, zambet genuin si amabilitate plictisita ?
Si negasind raspunsuri si fiind cu capul in nori, scot rucsacul de sub scaunul din fata, cotrobaiesc dupa iPad si ma apuc sa scriu.

Hai sa recunoastem ca eticheta de “europeni” pusa pe pasapoartele romanesti de multe ori este contrazisa de adevarurile realitatii de zi cu zi.

deasupra Timisoarei, 8750 m altitudine, 850 km/ ora, octombrie 2011

Sent from my iPad

20111021-162025.jpg

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.