Leonard Miron

Zilele trecute o foarte buna si draga prietena mi-a trimis ca mesaj privat un articol publicat recent, pe care citindu-l mi-au dat lacrimile. Nu va spun motivul ca daca o sa cititi articolul o sa intelegeti. Vorba reclamei “Prietenii stiu de ce…” Am vrut initial sa-mi pun in cuvinte reactia dar m-am lasat pagubas,  nu de alta dar aveam ceva mai bun de facut cu timpul meu liber.

De cateva zile incoace insa, linistea din spatial virtual al Facebook-ului mi-a fost zgaltaita de o serie de mesaje, toate cu acelasi subiect: situatia din Televiziunea Romana. Si brusc, inchizand ochii am revazut o imagine dintr-un documentar National Geographic: doi lei care atacau frontal si curajos prada, iar pe langa ei vreo 10 hiene hamesite si lase, asteptand ca mirosul sangelui sa vesteasca ca se pot da viteze si ataca ceea ce leii au pus deja la pamant.

Citind in stanga, in dreapta si pe diagonala am realizat ca exact asa se intampla in savana din Dorobantilor 191: mirosul sangelui din circul politici s-a facut simtit si in cusca TVR, iar hienele cu coada intre picioare s-au trezit eroine si au inceput sa atace.

Departe de mine dorinta acerba de a fi avocatul din oficiu al Presedintelui TVR. Nu ne-am intalnit niciodata fata in fata ci doar prin like-uri reciproce pe Instagram. Asa cum niciodata, de la numirea Domniei sale nu m-am asteptat ca ex-Admin-ul ProTV sa faca ceva bun, ceva viabil, ceva profesionist sau macar sa lase in pace TVR-ul. Niciodata. Si la fiecare reintoarcere a mea in Romania si check-ul de rigoare al programelor TV am inceput sa cred ca Doamna in cauza are un doctorat in pompe funebre, obtinut cu lucrarea de licenta – “Cum sa ingropi TVR-ul”. Si asta cu ajutorul cator va animalute fidele din preajma, unele transformate azi in indignati virtuali. Vedeam, citeam, auzeam cum emisiuni excelente semnate de colegi pe care-i admir si respect erau date disparute in ceata programelor TVR, cum oameni care au ca singura calitate faptul ca sunt “a lu’” sau “cu lu’” incepeau sa populeze timpii de emisie, cum invitati deveniti nu permanenti ci inradacinati stiu totul despre tot. Doamna de la ProTV se batea cu pumnii in pieptii mediatici ca recastiga audienta…uitand ca ar trebui mai intai sa recastige credibilitatea TVR pierduta de la Valentin Nicolau incoace.

Dar la urma urmei nu asta conteaza. Doamna ex-secretara, ex-PA, ex-producator va deveni si ex-TVR dupa ce isi va fi umplut buzunarele si dupa ce isi va fi indeplinit misiunea. Ea o sa plece, altcineva ii va lua locul si asa cum toti ne-am obisnuit, si cei din gradina Dorbantilor 191 si cei din afara, povestea se va repeta asa, de parca, institutia e lipita pe banda lui Möbius. Trist dar adevarat!

Ceea ce nu se vede sau ne vrea sa se vada, este insa si mai uimitor. Leii din documentarul National Geographic sunt colegii din TVR pe care-I admir, respect si iubesc. Si ii cunosc de ani de zile. Strigatul lor de disperare e unul real, este racnetul de atac al leului caruia nu-I pasa de dimensiunea celui pe care-l ataca cu orice risc. Ei sunt cei care pot recastiga nu numai audienta dar si credibilitatea Televiziunii Publice.

Le stiu si pe hiene….si nu de ieri de azi ci de ani de zile. Au un uimitor talent de a cadea mereu in picioare, de a anticipa care-I urmatoarea clanta de pupat inainte de formarea cozii, care au invatat ca cea mai buna aparare este atacul. Hienele spun: “am o experienta de 20 de ani in savana asta”  de atatea ori ca cei din jur au devenit alergici. Ceea ce nu realizeaza ele este ca au numai o experienta de 1 an…restul de 19 au repetat cee ace au facut in primul an inca o data si inca o data si inca o data. Prietenele mele hienele au stat ascunse in tufisuri iar cand au simitit mirosul de sange au inceput sa adulmece, sa se apropie metru cu metru si sa latre … nu de alta, dar nu sunt capabile sa atace frontal sau sa raga precum leii cei curajosi. La final leii isi vor linge ranile si isi vor continua existenta lor de regi, iar hienele, neavnd rani sa-si linga vor continua sa adulmece urmatoare oportunitate, urmatorul miros de sange, ca niciodata nu se stie ce poate iesi, poate data viitoare ciolanul apucat las si pe furis va fi mai mare si mai zemos.

Hienele stiu cum sa supravietuiasca in savana din Dorobantilor neranite. Pentru ca au un talent teribil sa stea cu coada intre picioare , pentru ca schelalalitul lor nu este niciodata mai tare decat ragetul leului, pentru ca se satura cu o ciosvarta stiind ca maine poate o sa fie mai norocoase si insfasca un ciolan.

Auzind maraielile lor virtuale mi-a fost imposibil sa nu-mi reamintesc 1001 momente cand respectivele hiene faceau pe fioroasele bucarandu-se de avantajele pupatului partilor esentiale ale celor “in charge”. Tare m-as bucura daca cineva s-ar uita in perioada imediat urmatoare numirii Presedintelui TVR sa vada cam care erau reactiile hienelor si a leilor de care va vorbesc. Si diferenta este de la un racnet in sus. Dar nimeni nu-si mai aminteste…acum e simplu sa ne victimizam, lamentam, amenintam, ca doar suntem siguri ca, asa cum am mai spus, mirosul de sange din circul politic a ajuns si cusca TVR. Desi nu sunt cinic, m-as bucura sa nu fie miros real  de sange ci doar un tester ieftin vandut pe sub mana. Leii vor supravietui pentru ca se vor bate, asa cum au facut-o mereu. Mi-e insa frica de hiene ce vor face ele saracutele daca pentru prima oara in viata au gresit momentul in care sa se dea “barbate”? Sau poate printr-un miracol genetic se vor transforma in muste atat de obisnuite sa manance de acolo de unde au scuipat ceva mai devreme. Ca doar au mai facut-o si inainte. Si in haita lor si in savana.

Doamna, al carei scaun se zgaltie (si sa fiu sincer o merita cu varf si indesat) pupata ieri-alaltaieri si blamata azi (ca intr-un scenariu ieftina, o linsare comandata parca, ca prea i-a apucat pe toti o data) va pleca de voie, de nevoie sau cu voie. Si aici ma apuca tristetea “déjà vu”-ului. In documentarul de la National Geographic hiena va diparea cu coada intre picioare si schelalaind neputincios in tufisul de unde a venit, proiectata de o laba viguroasa a leului. In productia TVR hienele noastre vor continua sa infulece din ciolanul public pentru ca se poate, pentru ca Ii se da voie, pentru ca leii sunt prea ocupati sa fie ceea ce sunt de o viata, sa faca ceea ce fac de o viata. Iar ciolanul televiziunii publice va hrani si in anotimpul/mandatul urmator hienele si pui lor si cartitele si mai toti parazitii din savanna. Ca doar mai sunt lei sufficient de prosti, onesti si cu convingerea ca trebuie sa alerge pentru o bucata de carne cinstita.

Asta e diferenta dintre TVR si National Geographic.

Trist dar adevarat!

~ by Leonard69 on June 25, 2019.

Posted in COFFEE, TEA, TV...ME?
Tags: Dezastru TVR, Evaluare TVR, restructurare TVR, TVR