Leonard Miron

Pentru cei care nu au reusit sa citeasca „Academia Catavencu” iata continutul interviului. Multumesc inca o data Academicienilor pentru sansa de a raspunde si a rade pe saturate !

După 20 de ani ai decis să-ți scrii demisia. Renunți la televiziune cu totul sau doar la TVR?

Daca ar trebui sa-ti raspund tinand cont de ceea ce s-a intamplat in ultimele saptamani si de noua mea prozitie de somer media, raspunsul ar fi de renuntare 100%. Televiziunea este insa un microb si sunt sigur, cunoscandu-ma de vreo … 44 de ani ca undeva, candva s-ar putea sa ma apuce din nou dorul. Si am solutia deja pregatita: cateva proiecte care s-ar putea sa trezeasca interesul cuiva. Oricum nu ma voi intoarce in TVR…nu sunt genul, ca altii, sa, vorba romanului „pup unde am scuipat”. Istoria recenta a televiziunii Romana are suficiente exemple de oameni care au plecat cu gura mare sau cu tinicheaua de coada, s-au intors gudurandu-se pe la diversi stapani pentru o reintoarcere cu o leafa mai mare si pe post de sefi pe deasupra. Si le-am mers ! Pentru mine TVR este un capitol incheiat definitiv..cu bune si cu rele; este ca amintirile din armata…dupa vreo cateva luni uiti apelurile de la 5 dimineata si plantoanele de noapte si-ti aduci aminte numai de betiile de cazarma.

În ăștia 20 de ani n-am auzit tânăr, bătrân, mamă singură avidă după telenovele ș.a.m.d. care să nu-l placă pe Leonard Miron. Prin urmare, de ce renunți, nu era călduț și bine la TVR?

Stii bancul cu cei doi purici, balerina si barba dirijorului ? Cam asta e riscul locurilor caldute…risti sa ajungi din nou in barba dirijorului unde pana la urma tot racesti pentru ca maestrul da din maini tot timpul si face curent. Nu mi-au placut niciodata locurile caldute; de fiecare data cand mi-era mai bine ma scuturam de lene, de rutina si o luam inca o data de la zero. La 44 de ani in buletin si 21 in cartea de munca de la TVR am ajuns la concluzia ca discurile intervertebrale nu imi mai permit arcuirea coloanei in procesul de pupat pe bombeu si in plus, daca tot sunt pus la zid din cauza orientarii sexuale, am dreptul sa aleg cand si unde sa pup, nu ? Serios vorbind, mi-am data seama acum ca o relatie profesionala se poate baza numai pe un respect reciproc, iar din partea noii echipe manageriale nu am simtit aceasta reciprocitate. Cat despre „fan-club-ul” meu, daca citesti comentariile ‘telectualilor din subsolurile articolelor de tabloide o sa-ti schimbi parerea.

La operațiunea Marea Evaluare din TVR ai obținut punctaj maxim…

Ce conțineau testele lu‘ pește?

Da’ cu pestele ce ai…? E un animal folositor, daca iei in calcul continutul in vitamine D si A. Iar testele cu pricina au fost concepute prin colturi de birouri si nu in acvarii…Asa ca lasam pestele in pace. S-a scris mult despre „Marea Evaluare”, cum o numesti tu. Ca in orice evaluare mioritica, dozele de subiectivism si rafuieli personale au fost mari, de aici si numarul record de contestatii. Eu am contestat si am castigat…asta nu inseamna ca sunt mai bun sau mai slab decat cei care au plecat sau cei care au ramas in Dorobantilor 191. Nu poti pune punct unei cariere cu un test grila sau un interviu de 10 minute in care doi dintre examinatori isi expediau sms-uri de pe telefoanele platite din deviz. O sa-ti trimit contestatia mea, daca vrei, si o sa vezi de ce intregul proces imi aduce aminte de filmele cu Austin Powers: seamana cu James Bond, dar sunt facute sa rada lumea.

Am auzit următorul banc: Știi de ce nu se face sex în instituțiile publice? Pentru că toți sunt rude. Zvonurile spun că în TVR cam așa stau lucrurile?

De cand am plecat din tara am avut parte de cel putin 20-30 de interviuri pentru diverse job-uri si intotdeauna in formularul de inscriere una dintre intrebarile la care trebuia sa raspunzi suna cam asa: „Do you have any close relatives working for…”. In TVR nu a existat niciodata asa ceva. Intr-adevar pana prin ’96-’97 angajarile se faceau prin concursuri serioase; eu am venit pe post de colaborator in 1991 si apoi am trecut cam prin toate etapele: reporter, redactor, publicist-comentator, realizator.La un moment dat lucrurile s-au schimbat; uneori in bine alteori in rau. Acum e si mai dificil, pentru ca nu stii daca deranjezi o relatie de familie, un carnet de partid, un SRL sau o poveste de dragoste.Iti dai seama ce complicat este, cum sa mai ai timp sa faci audienta cand trebuie sa te descurci intr-un labirint de genul asta ? In ultimii ani eu am avut un avantaj datorita „preocuparilor minoritare”: nu reprezentam un pericol; asa ca am ajuns sa prezint emisiuni cu armate de iubite si protejate pentru ca Domnii le stiau in siguranta. Singurul lucru pe care-l puteam oferi talentelor feminine era o mana … de ajutor. Ai mai pomenit o emisiune de 40 de minute, cu difuzare bisaptamanala si 5 prezentatori ? Iti dau eu o caseta daca vrei. Evident ca mai sunt si exceptii, putine si in acest moment disponibilizate.

Chiar tu ne-ai spus că ai avut parte, fără să vrei, de sex oral mediatic. Prin urmare, mă întreb, cine din TVR a avut orgasm când ți-ai anunțat plecarea? Vorbeai de demisie forțată…

Pai iti dai seama ce bine ma simt daca la 44 de ani si kilogramele mele inca mai sunt capabil sa declansez asemenea … senzatii ? In orice caz am citit undeva ca la porcine orgasmul dureaza 30 de minute…. Eu am demisionat pe 18 si unii se bucura si acum.Cu demisia am fost extrem de egoist: nu am facut-o nici ca rafuiala si nici din bravada; am facut-o pentru mine si cand am scris pe blogul meu am gasit raspunsuri la cel putin 20 de „De Ce”-uri. Cat despre demisia fortata desi este o realitate nefiind definita in codul muncii…nu exista. Incerc sa ma conving ca TVR-ul se pregateste sa zambeasca si eu eram asa un molar sensibil care trebuia extras; oricum va tin la curent daca reusesc sa ma auto-conving.

Foarte multă lume, din interior sau din afară, spune că în TVR există și profesioniști. Sunt, fără nicio îndoială, dar eu văd că ba pleacă, cazul tău, ba nu se văd deloc. Niciunul din ei nu pare să aibă putere de decizie. Altfel nu-mi explic de ce TVR-ul e într-o cădere continuă…

Stii ce as vrea sa inteleaga cititorii, telespectatorii, romanii ? Ca Televiziunea Romana inseamna oamenii mari in functii mici si nicidecum oamenii mici in functii mari. Si ca poate, daca o sa avem noroc, „tvr-ist” o sa inceteze sa mai fie un peiorativ.Uite printre sefii de la TVR1 sunt 2-3 oameni pe care i-as lua acasa, adevarati profesionisti care pot readuce televiziunea publica acolo unde ii este locul….important este sa-si ia doza de anti-lichelism; dar medicamentul asta nu este pe lista compensatelor…

Claudiu Săftoiu a închis TVR Info, TVR Cultural, dar plătește 3,7 milioane de euro pe seriale. 18.000 pe episod. E bine, e rău?

Depide cine si din ce unghi priveste problema.Pe vremea cand eram insotitor de bord ma uitam de sus la nori si chiar credeam ca sunt forme palpabile; acum de cand lucrez intr-o banca am invatat sa vad in spatele fiecarei decizii cifrele. Dar asta nu e problema mea, chiar daca mi-e dor de Culturalul Danielei Zeca

Ai apucat să urmărești preselecția Eurovision? Cine scrie, dom‘le, textele alea?Cei patru prezentatori au fost precum picătura chinezească.

Ca sa fii pasionat de Eurovision trebuie sa fii or tacanit or gay…si cum eu … „imbuc” ambele calitati am casetele audio cu transmisiunile Eurovision din 1956 pana in 1967 si apoi inregistrarile video din ’68 pana anul trecut; uite selectia de anul asta mi-a scapat. Stiu echipa de realizatori si poate ma gandesc ca in sfarsit Eurovision romanesc a depasit granitele incrancenarii si scandalului si a inceput sa fie tratat intr-o maniera mai amuzanta, mai light, mai ceva genul: „am scapat de sfarsitul lumii, asa ca trece si Eurovisionul !”….acum ca tot mi-ai pomenit de prezentatori am cautat si eu inregistrarea video….ideea imi place, textele sunt chiar bune, pacat ca au fost citite in loc sa fie …simtite. Da’ cine sunt eu sa ma apuc sa critic ce prezinta altii….ca doar sunt „dinozaur” si nu „vulpea cu strugurii acri”.

Numai la corporatiști am auzit de condică. Cei din TVR care sunt pe teren ce fac? Semnează alții pentu ei ca-n Parlament?

In urma cu ceva ani, cand o intreaga redactie muncea cam 14 ore pe zi pentru a transmite primul bacalaureat in direct, redactorul nostru sef, o femeie de exceptie careia ii datorez multe lectii de televiziune si de viata, mi-a spus cand am vrut sa plec acasa cu ultimul metrou, ca in Televiziunea Romana facem emisiuni si nu suruburi, si ca nu pontam la poarta ca aici nu-i IMGB. Lucrurile s-au schimbat si acum trebuie sa pontam…E scris si in regulament ca producatorul de televiziune gandeste in incinta institutiei intre 9 si 5. Buna intrebarea cu deplasarile; ma intreb ce puteam sa semnez cand aveam emisiune in drect de la ora 22, joia seara sau duminca, ca doar condica lucreaza de luni pana vineri, de la 9 la 5, nu ?

Acum 20 de ani, nu conta cât de lung ai părul ci cum și cât gândești. În secolul XXI, în România, versurile par să aibă nevoie de o rectificare. Nu contează cu cine mă culc… Când o să înțeleagă românii treaba asta?

Am inteles intr-un tarziu ca daca ma vorbesti pe la spate, inseamna ca nu esti in pozitia in care sa-mi poti da peste nas. Nu zic ca optiunea mea este buna sau rea, ca am dreptate sau nu…..dar mi-ar placea ca cei din jur sa inceteze sa se mai uite in gradina mea fara sa fie nevoie sa inalt zidurile. Nu ne putem schimba peste noapte, nu este suficient sa scrie Uniunea Europeana pe pasaport ca sa ne consideram cu adevarat europeni,e un proces lung si poate mai avem nevoie de 2-3 generatii. Desi uneori ii inteleg pe rautaciosii din subsolul articolelor de tabloid: trebuie sa fie trist daca nu ai altceva de facut decat sa arunci cu noroi intr-o lume virtualasub masca unui pseudonim. Eu am altceva mai bun de facut…si la munca si acasa. Si apropo cineva mi-a spus intr-o zi ca „de la fumători putem învăţa toleranţa. Încă n-am cunoscut vreunul care să se plângă de nefumători”. Bine zis….gandi fumatorul din mine.

Televiziunea în România este…

… Televiziunea Romana…..oricat de mult s-ar stradui unii sa o fure, sa o discrediteze sau sa o mute.

Ce face Leonard Miron în 2013?

Multe, foarte multe.

In februarie am promovat examenul de cetatenie si acum incepe calvarul hartiilor si formalitatilor de confirmare a cetateniei britanice si, crede-ma ca si britanicii stiu semnificatia cuvantului birocratie. Oricum sper ca undeva prin iulie sa am ceremonia oficiala de depunere a juramantului si pana in septembrie sa primesc si pasaportul britanic.

Mai am inca 3 examene pana sa-mi iau diploma ( Open University, Leadership and management ) si cum la ultimul nu am stralucit trebuie sa trag tare pe ultima suta de metri.

Evident ca nu ne lasam de nebunia cu croazierele; prima este programata la finale lui aprilie si unul dintre porturi este si Constanta, iar la sfarsitul anului o sa imi iau o vacanta prelungita de vreo 3 luni si ne imbarcam pe Queen Victoria pentru o calatorie in jurul Americii de Sud. D’abia astept…este o parte de lume pe care nu am vazut-o niciodata: Patagonia, Capul Horn, ghetarii chilieni, Canalul Panama, totul in 116 zile

Pana atunci insa trebuie sa ma gandesc ce vreau sa fac mai departe la Barclays si sa vad daca pot sa spun DA la oferta de a trece de la pozitia manageriala la cea de finantist; mi s-a propus sa incep cursul pentru a deveni ceea ce aici se numeste „premium manager” si sa lucrez cu clienti cu un anumit nivel de ranzactii financiare. Asta s-a intampla pe undeva prin iunie.

Evident ca nu exclud intoarcerea in media, dar clar nu in TVR. Am cateva proiecte interesante care in cazul in care ar capta atemtia cuiva sunt gata s ale pun si in practica pe micul ecran….nu-i nici o graba insa, deocamdata.

Asa ca vezi agenda 2013 este cam plina…dar oricand se gaseste ceva spatiu pentru intamplarile mai mult sau mai putin … intamplatoare.

PS.

1. in cazul in care nu stiati bancul cu puricii:

Doi purici se întâlnesc: unul frumos, gras plin de o viata buna. Celalalt amărât slab, răcit cu ochii roşi, nasu curgându-i…

Puricele 1:

-Ce faci ma, ce-i cu tine în halul asta? Eu o duc bine, stau la o balerina în tutu, cald, frumos, curat…Dar tu?

-Eu…vai de capul meu …Eu stau în barba unui dirijor si e asa frig la asta, da asta din mâini tota ziua si face un curent, nu reuşesc niciodată sa ma vindec…Te rog, aranjeaza-mi un loc caldut ca al tau…

Zis si făcut. Peste o perioada de timp se întâlnesc iar.

-Ce-i cu tine ma? Tot răcit, pai ce facusi, ti-am schimbat locuinţa si tu?

-Pai stai sa vezi! M-am mutat acolo, era bine cald, curatei…Vin într-o seara acasă obosit mort ma culc…si dimineaţa când ma trezesc-tot în barba dirijorului…

~ by Leonard69 on March 6, 2013.

Posted in TALKING TO MYSELF
Tags: Academia Catavencu, demisie, Leonard Miron, purici